în care un șir de femei și-au rătăcit
rândurile dintre gânduri
trăiește locul unde ne-am pierdut culorile
și zilele inventate pentru ocazii speciale
când îmi rostești geamătul cu mâinile îmbrăcate în domnișoară
iar eu îți scriu direct în sânge
tinerețea

dacă cineva ar construi un munte din trupurile noastre
să ne lăsăm urcați dintr-o singură privire
până la ultimul subtitlu
mă întreb cât de vechi ar putea fi orele
în tăcerile noastre
cât de puțin am rămâne la sfârșitul înălțimii
și din câte pagini ne-am putea îmbrățișa

chiar și munții ajung la un moment dat
note de subsol
în stare avansată de descompunere
însă
ceea ce nu știe nimeni
este că noi doi
suntem capabili să ne mirosim unul celuilalt
frigul de sub unghii
suntem capabili să ne smulgem cuvintele goale direct din privire
pentru că suntem tineri și bătrâni în același timp

din pielea noastră
se prăbușesc toate frunzele carnivore
toți arborii fără stăpân și camerele interzise
în tâmplele oamenilor de plastic